STREȘINÍ, streșinesc, vb. IV. Tranz. A face streașină (la garduri, la porți). Trebuie mîni să chem pe Neculai Pintilie, s-aducem niște spini pentru streșinit gardul. SADOVEANU, O. VIII 93. [Țintirimul era] îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindilă. CREANGĂ, A. 2. ◊ Fig. Cum și-a isprăvit de dichisit pipa, a ridicat asupra noastră ochii streșiniți de sprîncene sure. SADOVEANU, O. L. 38.