Dicționare ale limbii române

2 intrări

29 definiții pentru streșini

STRÁȘINĂ s. f. v. streașină.
STREÁȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor care apără pereții și fundațiile de ploaie. ◊ Expr. A(-și) pune mâna (sau palma) streașină (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mâna streașină (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mâna streașină (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-și) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare când privește sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperișului caselor. ♦ Acoperiș (de șindrilă) înclinat, cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. ♦ Partea ieșită mai în afară la o claie sau la o șiră, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) stráșină, stréșină s. f.] – Cf. sl. strĕha.
STRÉȘINĂ s. f. v. streașină.
STREȘINÍ, streșinesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face streașină (la garduri, la porți). – Din streașină.
STRÁȘINĂ s. f. v. streașină.
STREÁȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor care apără pereții și fundațiile de ploaie. ◊ Expr. A(-și) pune mâna (sau palma) streașină (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mâna streașină (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mâna streașină (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-și) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare când privește sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperișului caselor. ♦ Acoperiș (de șindrilă) înclinat, cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. ♦ Partea ieșită mai în afară la o claie sau la o șiră, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) stráșină, stréșină s. f.] – Cf. sl. strĕha.
STRÉȘINĂ s. f. v. streașină.
STREȘINÍ, streșinesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face streașină (la garduri, la porți). – Din streașină.
STRÁȘINĂ s. f. v. streașină.
STREÁȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor, care apără de ploaie fațada și fundațiile. Chiar în colț văzu cîrciuma cu streașină foarte lată. REBREANU, R. I 93. Veni-vor rîndunele din nou la primăvară Și iar vor face cuibul sub streșini peste prag. COȘBUC, P. II 192. Săracele mîndrele Chiscuiesc ca paserile Pe sub toate streșinile; Numai la streașina mea Chiscuiesc și nice prea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. ◊ Fig. Spre asfințit, din cînd în cînd, din luminișuri, se lămuresc, sub streașină cerului, valuri de munți. SADOVEANU, O. VII 216. Radu... se uită în sus, la crengile negre și fără nici o frunză ale marelui pom și se așeză trudit sub streașina-i largă. VLAHUȚĂ, O. A. 132. ◊ Expr. A(-și) pune mîna (sau palma) streașină (la ochi, mai rar ochilor, sau la frunte) sau a duce mîna streașină la ochi sau a se uita, a sta etc. cu mîna streașină (la sau pe ochi sau deasupra ochilor) = a(-și) pune, a duce (sau a se uita, a sta cu) palma la frunte deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare și a putea vedea mai bine. Își privi omul, punîndu-și mîna streașină la ochi, vrînd să înțeleagă mai bine ce vrea să spună. PREDA. Î. 95. Cînd aveau răgaz, și mai ales dumineca, se bucurau făcîndu-le [porumbeilor] vînt și urmărindu-i cu mîna streașină, cum se rotesc și cît de mult se înalță în văzduh. PAS, Z. I 129. Se ridică din locu-i și se uită peste țarcuri, cu mîna streașină pe ochi. GALACTION, O. I 166. Duce mîna streașină la ochi, căutînd să deslușească zarea. DUNĂREANU, CH. 105. ◊ (Glumeț, pentru borul pălăriei; atestat în forma streșină) Ian privește, parcă-s umflată cu țevia; am talie de modă, cît o bute, ș-o oboroacă de capelă cu streșină. ALECSANDRI, T. 920. ♦ Jgheab de scurgere a apelor, montat la acoperișul caselor. Streșinile se dezgheață, Picură mărgăritare. IOSIF, V. 26. ♦ Acoperiș (de șindrilă) cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. ♦ Partea ieșită mai în afară la o claie sau la o gireadă, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ (Mai ales la pl.) Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea pădurii; poalele pădurii. Petrecură cu ochii pînă departe pe necunoscuți, pe supt streșinile luncii. SADOVEANU, la TDRG. (În forma strașină) Aici, pe lîngă Olt, avea sub strașina unor păduri întinse de stejar, un crîmpei de moșie. GALACTION, O. I 291. ◊ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). Cîntă, muindu-și pripit degetele de sub streașina caierului. DELAVRANCEA, S.167. – Variante: stráșină (pl. strașini, VLAHUȚĂ, P. 10, și strắșini, VLAHUȚĂ, O. A. 80), stréșină s. f.
STRÉȘINĂ s. f. v. streașină.
STREȘINÍ, streșinesc, vb. IV. Tranz. A face streașină (la garduri, la porți). Trebuie mîni să chem pe Neculai Pintilie, s-aducem niște spini pentru streșinit gardul. SADOVEANU, O. VIII 93. [Țintirimul era] îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindilă. CREANGĂ, A. 2. ◊ Fig. Cum și-a isprăvit de dichisit pipa, a ridicat asupra noastră ochii streșiniți de sprîncene sure. SADOVEANU, O. L. 38.
streáșină s. f., g.-d. art. stréșinii; pl. stréșini
streșiní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. streșinésc, imperf. 3 sg. streșineá; conj. prez. 3 să streșineáscă
streáșină s. f., g.-d. art. stréșinii; pl. stréșini
streșiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. streșinésc, imperf. 3 sg. streșineá; conj. prez. 3 sg. și pl. streșineáscă
STREÁȘINĂ s. (CONSTR.) 1. jgheab, (înv. și reg.) scoc, (reg.) plasă, polată, (Transilv.) cetârnă. (~ la acoperișul casei.) 2. sageac.
STREÁȘINĂ s. v. bor, cat, cozoroc, etaj, margine, nivel, prispă, vizieră.
stráșină (-ni), s. f.1. Marginea care iese în afara acoperișului. – 2. Husă, apărătoare, copertină. – 3. Acoperiș. – 4. Bor de pălărie. – Var. stre(a)șină și der. Sl., cf. bg., slov. strešina, din sl. strĕcha, ostrĕšije (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 232; Tiktin; Iordan, Dift., 150; Conev 80). – Der. strășini, vb. (a pune streașină); înstrășinat, adj. (acoperit).
STREÁȘINĂ stréșini f. 1) Prelungire a acoperișului peste marginea de sus a pereților unei construcții, pe care o apără de ploaie. * A(-și) pune (sau a duce) mâna ~ (la ochi) sau a se uita cu mâna ~ (la ochi) a(-și) pune mâna deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare și a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperișului unei case; uluc. 3) Partea ieșită mai în afară a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furcă de tors. [G.-D. streșinii] /<sl. strĕšină
A STREȘINÍ ~ésc tranz. (porți, garduri etc.) A înzestra cu streașină. /Din streașină
streașină f. 1. marginile acoperișului servind la scurgerea ploii: rândunelele se adăpostesc sub streșini; 2. acoperiș în genere: sub streașina-i de cetini EM. [Slovean STREȘINA, acoperiș].
streșinì v. a acoperi cu scânduri: garduri streșinite cu spini CR. [V. streașină].
stráșină, V. streșină.
streáșină, V. streșină.
stréșină (est) și streáșină (vest) f., pl. streșinĭ (nsl. štresina; d. vsl. strĭeha, acoperemînt, streșină; sîrb. nastrešnica, streșină). Prelungirea acoperemîntuluĭ ca să apere și maĭ bine casa de ploaĭe. – Și strășină (Munt. Pt.): țurțurĭ la ștrășină (ChN. 14 și 79), clădăriĭ de coarnă supt strășinĭ (Sov. 199 și 218).
streșinésc v. tr. (d. streșină). Acoper ca cu o ștreșină: gardurĭ streșinite cu spinĭ.
STREAȘINĂ s. jgheab, (înv. și reg.) scoc, (reg.) plasă, polată, (Transilv.) cetîrnă. (~ la acoperișul casei.)
streașină s. v. BOR. CAT. COZOROC. ETAJ. MARGINE. NIVEL. PRISPĂ. VIZIERĂ.

Streșini dex online | sinonim

Streșini definitie

Intrare: streașină
strașină
streașină substantiv feminin
streșină
Intrare: streșini
streșini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a