STRADÉLĂ, stradele, s. f. (Rar) Străduță. – Din it. stradella.

STRADÉLĂ, stradele, s. f. Stradă mică și (de obicei) îngustă; străduță. V. pasaj. Pe lîngă strada Plevnei și bulevard e o curte lungă cît o stradelă și acoperită cu etaje adăugate și cîrpite. CAMIL PETRESCU, P. 53. Pe garduri ostenite, pe umede stradele Lumina mohorîtă se-ntunecă. CAZIMIR, L. U. 31. După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64.

stradélă (rar) s. f., g.-d. art. stradélei; pl. stradéle

stradélă s. f., g.-d. art. stradélei; pl. stradéle

STRADÉLĂ s. străduță, (pop.) ulicioară, (prin Transilv.) zăhată.

STRADÉLĂ s.f. Stradă mică; străduță. [< it. stradella].

STRADÉLĂ s. f. stradă mică; străduță. (< it. stradella)

STRADÉLĂ ~e f. Stradă îngustă și scurtă. /<it. stradella

stradelă f. stradă mică.

*stradélă f., pl. e (it. stradella). Ulicĭoară. – Și străduță.

STRADELĂ s. străduță, (reg.) ulicioară, (prin Transilv.) zăhată.