Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru stolire

STOLÍ vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.
stolí1, stolésc, vb. IV (înv.) a (se) grupa, a (se) așeza în stoluri sau în linie de bătaie.
stolíre, stolíri, s.f. (înv.) 1. împodobire; gătire. 2. podoabă.
1) stolésc v. tr. (d. stol). Adun în stol, grămădesc, masez în ordine. V. refl. Husariĭ s’aŭ stolit și aŭ purces asupra oștiĭ luĭ Mihaĭ Vodă (Let. 1, 257), oaste stolită (307), staŭ stolițĭ (2, 221), gîște sălbatice stolite pe cîmp. V. bulucesc.
2) stolésc și stolisésc v. tr. (ngr. stotizo, aor. estólisa). Vechĭ. Împodobesc, dichisesc.
stoli vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.

Stolire dex online | sinonim

Stolire definitie

Intrare: stoli
stoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: stolire
stolire