6 definiții pentru stolire
STOLÍ vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui. stolí1, stolésc, vb. IV (înv.) a (se) grupa, a (se) așeza în stoluri sau în linie de bătaie. stolíre, stolíri, s.f. (înv.) 1. împodobire; gătire. 2. podoabă. 1) stolésc v. tr. (d. stol). Adun în stol, grămădesc, masez în ordine. V. refl. Husariĭ s’aŭ stolit și aŭ purces asupra oștiĭ luĭ Mihaĭ Vodă (Let. 1, 257), oaste stolită (307), staŭ stolițĭ (2, 221), gîște sălbatice stolite pe cîmp. V.
bulucesc. 2) stolésc și
stolisésc v. tr. (ngr. stotizo, aor. estólisa). Vechĭ. Împodobesc, dichisesc.
stoli vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI. Stolire dex online | sinonim
Stolire definitie
Intrare: stoli
stoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a