10 definiții pentru stentor
STÉNTOR, stentori,
s. m. (în sintagma) Voce (sau glas) de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce bărbătească puternică. – Din
fr. stentor. STÉNTOR, stentori,
s. m. (În sintagma) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică. – Din
fr. stentor. STÉNTOR, stentori,
s. m. (Numai în
expr.) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică.
sténtor s. m.,
pl. sténtori
sténtor s. m., pl. sténtori STÉNTOR s.m.
1. Om cu voce puternică.
2. Specie de maimuță urlătoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din războiul troian].
STÉNTOR s. m. 1. om cu voce puternică. 2. specie de maimuță urlătoare. (< fr. stentor)
STÉNTOR ~i m.: Voce de ~ voce foarte puternică. /<fr. stentor Stentor m.
1. erou grec dela împresurarea Troiei, a cărui voce era puternică și răsunătoare;
2. fig. o voce de Stentor.
Stentor, erou grec care a participat la războiul troian. Cînd striga, Stentor acoperea cu vocea sa glasurile a cincizeci de oameni.
Stentor dex online | sinonim
Stentor definitie
Intrare: stentor
stentor substantiv masculin