Dicționare ale limbii române

19 definiții pentru spânz

SPÂNȚ s. m. v. spânz.
SPÂNZ, spânzi, s. m. Plantă erbacee toxică cu rizomul gros și ramificat în numeroase fibre lungi, cu frunze palmate, cu florile roșii aplecate în jos, care se folosește în medicină (Helleborus purpurescens). [Var.: (reg.) spânț s. m.] – Et. nec.
SPÂNȚ s. m. v. spânz.
SPÂNZ, spânzi, s. m. Plantă erbacee toxică cu rizomul gros și ramificat în numeroase fibre lungi, cu frunze palmate, cu florile roșii aplecate în jos, care se folosește în medicină (Helleborus purpurescens). [Var.: (reg.) spânț s. m.] – Et. nec.
SPÎNȚ s. m. v. spînz.
SPÎNZ, spînji, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros, ramificat în numeroase fibre lungi, cu flori roșii-purpurii aplecate în jos, a cărei rădăcină e folosită în medicina veterinară populară (Helleborus purpurascens). De dalac îi bună rădăcina de spînz. ȘEZ. IV 122. – Variantă: (regional) spînț s. m.
spânz s. m., pl. spânzi
spânz s. m., pl. spânji
SPÂNȚ s. v. ruscuță.
SPÂNZ s. (BOT.) 1. (Helleborus) (rar) elebor. 2. (Helleborus purpurescens) (reg.) bojoței (pl.), boșuță, cucurig, poranici, barba-lupului, coada-popii, coaiele-popii (pl.), iarba-nebunilor, iarbă-stearpă, ochiul-boului, ouăle-popii (pl.), păduchii-popii (pl.). 3. (Helleborus niger) (reg.) boz, bozățel, bujorei (pl.), cutcurig, ruscuță, strigoaie, iarba-nebunilor, iarbă-strănutătoare, iarbă-șerpească, trandafir-de-iarnă.
spînz s. m.1. O anumită boală la cai. – 2. Elebor (Helleborus purpurascens, H. Odorus). – Mr. spingiu. Var. spînț. Lat. spongia, de unde sp. espundia „rană la cai” (REW 8173), cf. și germ. Schwamm „burete” și „tumoare”, logud. ispundzola „boală a cailor”. Numele plantei se explică prin folosirea ei ca remediu al bolii. Pentru rezultatul ong › îng, cf. lîngă, adînc; iar pentru modificarea finalei, cf. rezultatul spaniol espundia (Corominas, II, 400-1), și lat. axungia › rom. osînză. Alb. spëndër considerat cîteodată ca etimon al rom. (Rosetti, II, 122), pare să provină dintr-un pl. n. *spînzuri. După Cihac, II, 357, în loc de *sprînz › sl. prąziti „a se destinde”; după Byhan 333, dintr-un sl. sŭpręzi, cf. sb., slov. sprež „spînz” (cf. împotrivă Tiktin). După Pascu, I, 171, dintr-un tracic *spenzus, legat de gr. σπλήν. – Der. spînzui, vb. (a trata caii bolnavi cu spînz). Din rom. provin rut. spyndz, spin(d)z (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 406) și, după sursa menționată, alb.
SPÂNZ ~ji m. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina erectă, bifurcată, cu frunze lungi, pețiolate, și cu flori verzi-purpurii, al cărei rizom este folosit în scopuri medicinale; elebor. /<sl. spreji
spânț (spânz) m. Bot. elebor: cu spânz țăranul vindecă caii bolnavi de dalac. [Origină necunoscută].
spînz n., pl. urĭ (dalm. spĭánza, ven. spĭendza, splină). O boală care face să se unfle peptu caluluĭ. A trage spînzu unuĭ cal, a-ĭ lua sînge. S. m., pl. jĭ. Elebor. Ruscuță, cocoșel, o plantă ranunculacee (adónis). V. rast, răsfug, splinare, dalac.
spînț s. v. RUSCUȚĂ.
SPÎNZ s. (BOT.) 1. (Helleborus) (rar) elebor. 2. (Helleborus purpurescens) (reg.) bojoței (pl.), boșuță, cucurig, poranici, barba-lupului, coada-popii, coaiele-popii (pl.), iarba-nebunilor, iarbă-stearpă, ochiul-boului, ouăle-popii (pl.), păduchii-popii (pl.). 3. (Helleborus niger) (reg.) boz, bozățel, bujorei (pl.), cutcurig, ruscuță, strigoaie, iarba-nebunilor, iarbă-strănutătoare, iarbă-șerpească, trandafir-de-iarnă.
spânz, spânzi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee toxică, cu flori roșii. Se folosește în medicină (inclusiv în medicina veterinară) (Helleborus purpurescens). – Et. nec. (Șăineanu, DEX); cuvânt autohton (Rosetti, Russu, Brâncuș), cf. alb. shpëndër. Cuv. rom. > ucr. spyndz, spin(d)z (Miklosich, Candrea, cf. DER).
spânz, -i, s.m. – (bot.) Plantă erbacee toxică, cu flori roșii. Se folosește în medicină (inclusiv în medicina veterinară) (Helleborus purpurescens). – Cuvânt autohton (Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).
HELLEBORUS L., SPÎNZ, fam. Ranunculaceae. Gen orginar din Europa, estul Asiei, peste 20 specii, erbacee, anuale sau perene, uneori arbuști. Frunzele pedate, palmat-adînc crestate. Flori (petale, uneori, foarte mici, transformate în nectarine, stamine numeroase, ovare superioare numeroase, rar hermafrodite, dispuse în inflorescențe cimoase sau racemoase; învelișul floral cu foliole persistente, verzi, sau pe partea inferioară roșiatice, pieloase. Înflorește primăvara.

Spânz dex online | sinonim

Spânz definitie

Intrare: spânz
spânț substantiv masculin
spânz 1 pl. -ji substantiv masculin
spânz 1 pl. -zi substantiv masculin