Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
6 definiții pentru spulberător
SPULBERĂTÓR, -OÁRE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. – Spulbera + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SPULBERĂTÓR, -OÁRE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. – Spulbera + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SPULBERĂTÓR, -OÁRE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. Și tu, luntrașule, nu te arăta neîndurat față cu țărîna spulberătoare. MARIAN, Î. 357.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
spulberătór (rar) adj. m., pl. spulberătóri; f. sg. și pl. spulberătoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
spulberătór adj. m., pl. spulberătóri; f. sg. și pl. spulberătoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
SPULBERĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care spulberă. /a (se) spulbera + suf. ~tor
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Spulberător dex online | sinonim
Spulberător definitie
Intrare: spulberător
spulberător adjectiv
