SOMNAMBÚLIC, -Ă, somnambulici, -ce, adj. Care aparține somnambulului sau somnambulismului, privitor la somnambul sau la somnambulism. – Din fr. somnambulique.

SOMNAMBÚLIC, -Ă, somnambulici, -ce, adj. Care aparține somnambulului sau somnambulismului, privitor la somnambul sau la somnambulism. – Din fr. somnambulique.

SOMNAMBÚLIC, -Ă, somnambulici, -e, adj. (Rar) De somnambul. Adina Buhuș lăsă telefonul în cumpăna de nichel, cu o mișcare înceată, somnambulică. C. PETRESCU, O. P. II 164. ◊ (Adverbial) Fără să-și dea seama ce face, scoase chipiul și îl așeză somnambulic pe un teanc de cărți. C. PETRESCU, Î. II 103.

!somnambúlic (som-nam-/somn-am-) adj. m., pl. somnambúlici; f. somnambúlică, pl. somnambúlice

somnambúlic adj. m. (sil. mf. somn-), pl. somnambúlici; f. sg. somnambúlică, pl. somnambúlice

SOMNAMBÚLIC adj. (rar) somnambulesc. (Stare ~.)

SOMNAMBÚLIC, -Ă adj. De somnambul. [< fr. somnambulique].

SOMNAMBÚLIC, -Ă adj. de somnambul; somnambulesc. (< fr. somnambulique)

SOMNAMBÚLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de somnambulism; propriu somnambulismului. /<fr. somnambulique

SOMNAMBULIC adj. (rar) somnambulesc. (Stare ~.)