SOLDĂȚÍE s. f. (Rar) Stare, viață, calitate, serviciu de soldat sau, p. gener., de militar. – Soldat + suf. -ie.

SOLDĂȚÍE s. f. (Rar) Stare, viață, calitate, serviciu de soldat sau, p. gener., de militar. – Soldat + suf. -ie.

SOLDĂȚÍE s. f. (Rar) Starea, calitatea de soldat; serviciul de soldat; militărie, ostășie. Ar fi zis cineva că-s croit pe soldăție. GANE, N. II 92.

soldățíe (rar) s. f., art. soldățía, g.-d. soldățíi, art. soldățíei

soldățíe s. f., art. soldățía, g.-d. soldățíi, art. soldățíei

SOLDĂȚÍE s. v. armată, militărie, stagiu.

SOLDĂȚÍE f. 1) Serviciu de soldat; ostășie; militărie; cătănie; moscălie. 2) Stare de soldat. /soldat + suf. ~ie

soldățíe f. Fam. Calitatea de soldat, militărie: a intrat în soldăție.

soldăție s. v. ARMATĂ. MILITĂRIE. STAGIU.