SLUJBULÍȚĂ, slujbulițe, s. f. Diminutiv al lui slujbă; slujbușoară. – Slujbă + suf. -uliță.

SLUJBULÍȚĂ, slujbulițe, s. f. Diminutiv al lui slujbă; slujbușoară. – Slujbă + suf. -uliță.

SLUJBULÍȚĂ, slujbulițe, s. f. Diminutiv al lui slujbă; slujbă neînsemnată, slab retribuită. La ministerul țării ni se închise ușa. La alte slujbulițe nici nu e de gîndit! BOLINTINEANU, O. 131. Nu pot găsi o slujbuliță cît de mică în patria mea. ALECSANDRI, T. I 376. ♦ Îndatorire, facere de bine, serviciu. Niciodată n-oi uita Slujbulița cea frumoasă Ce-o mi-i face dumneata. HASDEU, R. V. 54.

slujbulíță s. f., g.-d. art. slujbulíței; pl. slujbulíțe

slujbulíță s. f., g.-d. art. slujbulíței; pl. slujbulíțe

SLUJBULÍȚĂ s. slujbușoară.

SLUJBULIȚĂ s. slujbușoară.