9 definiții pentru slugărie
SLUGĂRÍE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit.
2. Fig. Lipsă de demnitate; servilism, slugărnicie, ploconeală. –
Slugar (
înv. „slugă” <
bg.) +
suf. -ie.
SLUGĂRÍE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit.
2. Fig. Lipsă de demnitate; servilism, slugărnicie, ploconeală. –
Slugar (
Înv. „slugă” <
bg.) +
suf. -ie.
SLUGĂRÍE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. M-am săturat de atîta slugărie. DUNĂREANU, N. 37. L-o trimis cioban la capre... numai ca să-și mîntuiască anul de slugărie. ȘEZ. VII 142.
2. Fig. Lipsă de demnitate, servilism; slugărnicie. Să-l demoralizeze și să-l ție în slugărie. NEGRUZZI, S. I 288. Mînați de duhul slugăriei și al ambiției, să nu se lepede cu încetul de naționalitatea lor. BĂLCESCU, O. II 296.
slugăríe s. f.,
art. slugăría,
g.-d. slugăríi,
art. slugăríei
slugăríe s. f., art. slugăría, g.-d. art. slugăríei; pl. slugăríi SLUGĂRÍE s. v. servilism, slugărnicie. slugărie f. servitute, servilism.
slugăríe f. (d. slugă). Defav. Vĭață de slugă: m’am săturat de slugărie.
slugărie s. v. SERVILISM. SLUGĂRNICIE. Slugărie dex online | sinonim
Slugărie definitie