SIGNATÚRĂ, signaturi, s. f. (Rar) 1. Steluță, cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o carte, pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere pentru a înlesni zețarului recunoașterea poziției ei. – Din fr. signature.

SIGNATÚRĂ, signaturi, s. f. 1. Steluță, cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o carte, pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere pentru a înlesni zețarului recunoașterea poziției ei. – Din fr. signature.

SIGNATÚRĂ, signaturi, s. f. 1. Steluță, cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli dintr-o carte, pentru a ușura legătorului numărarea colilor. Această psaltire e un volum... gros de 79 coale de hîrtie ordinară, fără paginatură, și avînd signaturile însemnate cu litere slavone, la fața 1 și 8 a fiecărei coaie. ODOBESCU, S. I 355. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere, pentru a înlesni zețarilor recunoașterea poziției ei.

signatúră (semn) (rar) s. f., g.-d. art. signatúrii; pl. signatúri

signatúră s. f., g.-d. art. signatúrii; pl. signatúri

SIGNATÚRĂ s. v. armătură, armură.

SIGNATÚRĂ s.f. 1. Semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor. 2. Mic șanț tăiat în blocul unei litere, care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei. [< fr. signature].

SIGNATÚRĂ s. f. 1. semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor. 2. mic șanț tăiat în blocul de litere care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei. 3. (mat.) ă unei substituții = (pentru o substituție dată) numărul +1 dacă substituția echivalează cu un număr par de traspoziții, numărul -1 dacă acesta echivalează cu un număr impar de transpoziții. (< fr. signature)

SIGNATÚRĂ ~i f. poligr. 1) Cifră, steluță sau alt semn ce se pune pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o publicație, pentru a înlesni broșarea colilor în ordinea cuvenită. 2) Mică tăietură făcută la mijlocul unei litere, pentru ca zețarul să observe mai ușor poziția acesteia. /<fr. signature, lat. signatura

signatură s. v. ARMĂTURĂ. ARMURĂ.

SIGNATÚRĂ (< fr., lat. m.) [siñatură] s. f. 1. (POLIGR.) Număr de ordine tipărit pe fiecare pagină de la începutul colii de tipar, servind la ordonarea finală a colilor care compun o lucrare. 2. (MAT.) Signatura unui număr real = funcție care asociază oricărui număr real semnul său. Se notează sign. x = -1 dacă x<0; 0 dacă x=0; 1 dacă x>0.