SIDERÁȚIE, siderații, s. f. 1. (Rar) Pretinsă influență atribuită aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. Scădere bruscă a forțelor vitale. ♦ Șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric. – Din fr. sidération.

SIDERÁȚIE, siderații, s. f. 1. (Rar) Pretinsă influență atribuită aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. Scădere bruscă a forțelor vitale. ♦ Șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric. – Din fr. sidération.

sideráție (rar) (-ți-e) s. f., art. sideráția (-ți-a), g.-d. sideráții, art. sideráției

sideráție s. f. (sil. -ți-e), art. sideráția (sil. -ți-a), g.-d. art. sideráției, pl. sideráții

SIDERÁȚIE s.f. 1. (Rar) Pretinsă influență a aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. Scădere bruscă a forțelor vitale. ♦ Șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric. [Gen. -iei. / < fr. sidération, lat. sideratio].

SIDERÁȚIE s. f. 1. pretinsă influență a aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. scădere bruscă a forțelor vitale. ◊ șoc nervos dintr-o variație bruscă a potențialului electric. (< fr. sidération, lat. sideratio)