5 definiții pentru scăpătăciune
SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni,
s. f. (Învechit) Starea celui scăpătat; scăpătare. Cîte felurimi de ajutoare pentru cei scăpătați și cîte iarăși pentru alții, de a nu ajunge în scăpătăciune. GOLESCU, Î. 59.
SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni,
s. f. (
Înv.) Starea celui scăpătat. – Din
scăpăta +
suf. -(ă)ciune.
SCĂPĂTĂCIÚNE s. v. mizerie, sărăcie. scăpătăcĭúne f. Vechĭ. Starea omuluĭ scăpătat, scăpăcĭune, sărăcie.
scăpătăciune s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE. Scăpătăciune dex online | sinonim
Scăpătăciune definitie