Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru scăpătăciune

SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni, s. f. (Învechit) Starea celui scăpătat; scăpătare. Cîte felurimi de ajutoare pentru cei scăpătați și cîte iarăși pentru alții, de a nu ajunge în scăpătăciune. GOLESCU, Î. 59.
SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni, s. f. (Înv.) Starea celui scăpătat. – Din scăpăta + suf. -(ă)ciune.
SCĂPĂTĂCIÚNE s. v. mizerie, sărăcie.
scăpătăcĭúne f. Vechĭ. Starea omuluĭ scăpătat, scăpăcĭune, sărăcie.
scăpătăciune s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE.

Scăpătăciune dex online | sinonim

Scăpătăciune definitie

Intrare: scăpătăciune
scăpătăciune