Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru scăiuș

clepș sm [At: DA / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Țurcă. 2 (Pbl) Scăiuș.
SCĂIÚȘ, scăiuși, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase (Dipsacus pilostis). – Scai1 + suf. -uș.
SCĂIÚȘ, scăiuși, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase (Dipsacus pilosus). – Scai1 + suf. -uș.
SCĂIÚȘ, scăiuși, s. m. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri și țepi, cu flori alburii sau albe-gălbui, dispuse în capitule globuloase; crește pe malurile umbroase ale rîurilor, prin păduri și prin tufișuri umede (Dipsacus pilosus); varga-ciobanului.
scăiúș s. m., pl. scăiúși
scăiúș s. m., pl. scăiúși
SCĂIÚȘ s. (BOT.; Dipsacus pilosus) varga-ciobanului, (reg.) scaiul-voinicului, varga-păstorului.
SCĂIÚȘ s. v. scaiul-dracului.
scăiuș s. v. SCAIUL-DRACULUI.
SCĂIUȘ s. (BOT.; Dipsacus pilosus) varga-ciobanului, (reg.) scaiul-voinicului, varga-păstorului.

Scăiuș dex online | sinonim

Scăiuș definitie

Intrare: scăiuș
scăiuș substantiv masculin