Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru scăfiță

SCĂFÍȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. – Scafă + suf. -iță.
SCĂFÍȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. – Scafă + suf. -iță.
SCĂFÍȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. Curăți mai multe căciulii de usturoi, pisezi cățeii într-o scăfiță. SADOVEANU, Î. A. 83. Voia la d-voastră, domnișorule, răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi... o căpiță de usturoi și pregătindu-se a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.
scăfíță s. f., g.-d. art. scăfíței; pl. scăfíțe
scăfíță s. f., g.-d. art. scăfíței; pl. scăfíțe
SCĂFÍȚĂ s. v. căuș, ispol.
scăfíță, scăfíțe și scăfíți, s.f. (reg.) 1. vas de lemn în formă de cupă sau de ceașcă de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (înv.) scafă mică; scăfiță (v.). 3. conținutul unei scăfițe; conținutul cu vasul respectiv. 4. căuș mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masă; sertăraș. 6. o parte a morii de apă. 7. articulație. 8. numele a două specii de ciuperci necomestibile.
scăfíță V. scafă.
scăfiță s. v. CĂUȘ. ISPOL.

Scăfiță dex online | sinonim

Scăfiță definitie

Intrare: scăfiță
scăfiță substantiv feminin