9 definiții pentru scăfiță
SCĂFÍȚĂ, scăfițe,
s. f. Diminutiv al lui scafă. –
Scafă +
suf. -iță.
SCĂFÍȚĂ, scăfițe,
s. f. Diminutiv al lui scafă. –
Scafă +
suf. -iță.
SCĂFÍȚĂ, scăfițe,
s. f. Diminutiv al lui
scafă. Curăți mai multe căciulii de usturoi, pisezi cățeii într-o scăfiță. SADOVEANU, Î. A. 83. Voia la d-voastră, domnișorule, răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi... o căpiță de usturoi și pregătindu-se a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.
scăfíță s. f.,
g.-d. art. scăfíței;
pl. scăfíțe
scăfíță s. f., g.-d. art. scăfíței; pl. scăfíțe SCĂFÍȚĂ s. v. căuș, ispol. scăfíță, scăfíțe și scăfíți, s.f. (reg.) 1. vas de lemn în formă de cupă sau de ceașcă de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (înv.) scafă mică; scăfiță (v.). 3. conținutul unei scăfițe; conținutul cu vasul respectiv. 4. căuș mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masă; sertăraș. 6. o parte a morii de apă. 7. articulație. 8. numele a două specii de ciuperci necomestibile. scăfiță s. v. CĂUȘ. ISPOL. Scăfiță dex online | sinonim
Scăfiță definitie
Intrare: scăfiță
scăfiță substantiv feminin