10 definiții pentru scârnav
SCẤRNÁV, -Ă, scârnavi, -e,
adj. 1. (
Pop.) Plin de murdărie; murdar.
2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [
Acc. și: scârnáv] – Din
sl. skvrŭnavŭ. SCẤRNAV, -Ă, scârnavi, -e,
adj. 1. (
Reg.) Plin de murdărie; murdar.
2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [
Acc. și: scârnáv] – Din
sl. skvrŭnavŭ. SCÎ́RNAV, -Ă, scîrnavi, -e,
adj. 1. Plin de necurățenii; murdar. Într-un colț erau murdării scîrnave. DUMITRIU, P. F. 59. Să nu prinzi lucruri scîrnave sau ghimpoase în mîni, că ți-i feșteli și ți-i zgîria mînuțile cele frumușele! SBIERA, P. 206. Tîrgu îi mărișor, însă scîrnav. KOGĂLNICEANU, S. 10. ♦
Fig. Dezgustător, josnic, ticălos, infam.
2. Fig. Dezgustător; obscen. Ascultă pașii osteniți ai companiei printre scîrțiiturile căruțelor. S-auzi o suduitură scîrnavă și cîteva izbituri. CAMILAR, N. I 201. Dragostea scuturată de tot ce e vremelnic și scîrnav. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 112. ◊
Expr. (A avea) gură scîrnavă = (a avea) gură scîrboasă,
v. scîrbos. scấrnav (
pop.)
adj. m.,
pl. scấrnavi;
f. scấrnavă,
pl. scấrnave
scârnav adj. m., pl. scârnavi; f. sg. scârnavă, pl. scârnave SCÂRNAV adj. v. deșănțat, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, imoral, impudic, indecent, infam, infect, împuțit, jegos, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mânjit, mârșav, murdar, necuviincios, nedemn, negru, nelegiuit, nemernic, neplăcut, nerușinat, nespălat, nesuferit, netrebnic, obscen, pătat, pornografic, puturos, răpănos, rău, rău-mirositor, respingător, rușinos, scabros, scelerat, scârbos, slinos, soios, spurcat, ticălos, trivial, urât, vulgar. SCÂRNAV ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 2) (despre persoane) Care neglijează curățenia; murdar. 3) pop. Care contravine normelor bunei-cuviințe; urât; necuviincios. ◊ A avea gură ~ă a folosi cuvinte triviale, indecente. /<sl. serunavu scârnav a.
1. murdar: jivine scârnave;
2. fig. urît, rușinos: fapte scârnave. [Slav. SKYRŬNAVŬ].
scî́rnav (est) și
-áv (vest), -
ă adj. (bg. skŭrnav, a. î., d. vsl. skvrŭnavŭ, murdar, profanat). Triv. Murdar: om, animal, lucru scîrnav. Fig. Urît, rușinos: fapte scîrnave.
scîrnav adj. v. DEȘĂNȚAT. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INFAM. INFECT. ÎMPUȚIT. JEGOS. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎNJIT. MÎRȘAV. MURDAR. NECUVIINCIOS. NEDEMN. NEGRU. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NERUȘINAT. NESPĂLAT. NESUFERIT. NETREBNIC. OBSCEN. PĂTAT. PORNOGRAFIC. PUTUROS. RĂPĂNOS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUȘINOS. SCABROS. SCELERAT. SCÎRBOS. SLINOS. SOIOS. SPURCAT. TICĂLOS. TRIVIAL. URÎT. VULGAR. Scârnav dex online | sinonim
Scârnav definitie