SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură.

SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură.

SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgîlțîire. Cu o scuturătură zvîrli din spate cojocul pe o laiță. SADOVEANU, P. S. 39. Mătușa Ruxandra s-a mișcat din cotlonul ei... slobozindu-și cobăile care-au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit... scuturături de aripi. C. PETRESCU, R. DR. 49. ♦ Zdruncinare. Din scuturătura galopului, soldații simțeau cum le joacă în pîntece apa călduță, cu gust sălciu, băută din fugă. CAMILAR, N. I 231. 2. Scuturatul pomilor de fructe, flori, frunze. Toamna culegea mere rămase din scuturătură. CĂLINESCU, E. 76. ♦ Fig. Ploaie ușoară și scurtă de vară. Dacă se-ntorc nourii de ploaie din răsărit, apoi n-aduc numai o scuturătură de șagă... ca aceea care a trecut, ci ploaia se pune cu temei pînă mîni pe la amiază. SADOVEANU, O. A. II 235.

scuturătúră s. f., g.-d. art. scuturătúrii; pl. scuturătúri

scuturătúră s. f., g.-d. art. scuturătúrii; pl. scuturătúri

SCUTURĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură. 4. fior, (rar) scutur. (O ~ de frig.) 5. v. frisoane. 6. v. dereticare.

SCUTURĂTÚRĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, cutremur, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, seism, zguduială, zguduire, zguduitură.

scuturătură f. 1. efectul scuturării: comoțiune, tremurătură; 2. floare de fân din iesle.

scuturătúră f., pl. ĭ.. Acțiunea de a scutura odată. Ceĭa ce s’a scuturat, ce a căzut din scuturare: scuturătură de păring. Iron. Bătăĭe: ĭ-a tras o scuturătură la poliție.

scuturătură s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. CUTREMUR. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ. SEISM. ZGUDUIALĂ. ZGUDUIRE. ZGUDUITURĂ.

SCUTURĂTURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.) 4. fior, (rar) scutur. (O ~ de frig.) 5. (MED.) friguri (pl.), frisoane (pl.), tremur, tremurătură, tremurici, (rar) scutur. (L-a lăsat ~.) 6. curățenie, dereticare, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (A făcut o ~ radicală prin casă.)