Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru scufundătură

SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură.
SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură.
SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a se scufunda; porțiune de teren scufundat. V. așezătură.
scufundătúră s. f., g.-d. art. scufundătúrii; pl. scufundătúri
scufundătúră s. f., g.-d. art. scufundătúrii; pl. scufundătúri
SCUFUNDĂTÚRĂ s. 1. v. adâncitură. 2. v. surpătură.
scufundătură f. efectul scufundării.
cufundătúră (est) și sc- (vest) f., pl. ĭ. Rezultatu cufundăriĭ: m’am cufundat de treĭ orĭ, și la a treĭa cufundătură am ajuns la fund. Adîncătură, depresiune de pămînt, loc jos.
SCUFUNDĂTU s. 1. adîncătură, adîncitură, cufundătură, scobitură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (~ a solului.) 2. surpătură, (rar) scufundiș. (~ produsă în urma unui cutremur.)

Scufundătură dex online | sinonim

Scufundătură definitie

Intrare: scufundătură
scufundătură substantiv feminin