SCRUMIÉRĂ, scrumiere, s. f. Mic obiect de sticlă, de porțelan sau de metal, în formă de castronaș sau de farfurioară, în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile, chibriturile arse etc. Paul trînti amărît o scrumieră în formă de gîndac mare de metal lăcuit roșu. CAMIL PETRESCU, N. 108. Chelnerul a cules ceștile de cafea; a curățit scrumiera. C. PETRESCU, A. 404. – Pronunțat: -mi-e-.