SCREÁMĂT, scremete, s. n. Faptul de a se screme; opintire, încordare a organismului (în special pentru evacuarea excrementelor). [Var.: scrémet s. n.] – Screme + suf. -et.

SCRÉMET s. n. v. screamăt.

SCREÁMĂT s. n. v. scremet.

SCRÉMET, scremete, s. n. Faptul de a se screme; opintire, încordare a organismului (în special pentru evacuarea excrementelor). [Var.: screámăt s. n.] – Screme + suf. -et.

SCREÁMĂT s. n. v. scremet.

SCRÉMET, scremete, s. n. Opintire, încordare a organismului (pentru a evacua). Variantă: screámăt s. n.

!screámăt s. n., pl. scrémete

scrémet s. n., pl. scrémete

SCRÉMET s. v. scremut.

SCRÉMET s. v. excrement, fecale.

scrémet n., pl. e. (d. a se screme, ca gemăt, d. a geme). Triv. Acțiunea de a se screme. Icnirea celuĭ ce se screme.

SCREMET s. scremut, (reg.) scremuș.

scremet s. v. EXCREMENT. FECALE.