Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru scorțărel

SCORȚĂRÉL, scorțărei, s. m. Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb, cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit, care își face cuibul în scorburi; scorțar (2), scorțăraș (Certhia familiaris). – Scorțar + suf. -el.
SCORȚĂRÉL, scorțărei, s. m. Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb, cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit, care își face cuibul în scorburi; scorțar (2), scorțăraș (Certhia familiaris). – Scorțar + suf. -el.
SCORȚĂREL, scorțărei, s. m. Pasăre mică, de culoare cenușie, care trăiește în păduri, își face cuibul în scorburi și se hrănește cu insecte și larve de sub scoarța copacilor (Certhia familiaris).
scorțărél s. m., pl. scoțăréi, art. scorțăréii
scorțărél s. m., pl. scorțăréi, art. scorțăréii
SCORȚĂRÉL s. v. scorțar.
SCORȚĂRÉL ~i m. (diminutiv de la scorțar) Pasăre migratoare, de talie mică, de culoare cenușie, cu pete albe, cu cioc lung, ascuțit și încovoiat, care își face cuibul în scorburi și se hrănește cu insecte și larve de sub scoarța copacilor. /scorțar + suf. ~el
SCORȚĂREL s. (ORNIT.; Certhia familiaris) scorțar, scorțăraș, (reg.) cojaiță, cojar, cojoaică, pasăre-mînuitoare.

Scorțărel dex online | sinonim

Scorțărel definitie

Intrare: scorțărel
scorțărel substantiv masculin