Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru schilodire

SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod.
SCHILODÍRE, schilodiri, s. f. Acțiunea de a (se) schilodi și rezultatul ei; schilodeală; mutilare. – V. schilodi.
SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod.
SCHILODÍRE, schilodiri, s. f. Acțiunea de a (se) schilodi și rezultatul ei; schilodeală; mutilare. – V. schilodi.
SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva schilod, infirm (bătîndu-l); a mutila, a schilăvi. I s-a plîns că Ion i-a schilodit feciorul. REBREANU, I. 58. ◊ Refl. Miul d-auzea, Mi se necăjea, Murgului grăia: – Furii te-ar fura, Lupii te-ar mînca, Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497. – Variantă: schilogí (CREANGĂ, P. 144) vb. IV.
SCHILODÍRE, schilodiri, s. f. Acțiunea de a schilodi și rezultatul ei; mutilare.
schilodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodésc, imperf. 3 sg. schilodeá; conj. prez. 3 să schilodeáscă
schilodíre s. f., g.-d. art. schilodírii; pl. schilodíri
schilodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodésc, imperf. 3 sg. schilodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. schilodeáscă
schilodíre s. f., g.-d. art. schilodírii; pl. schilodíri
SCHILODÍ vb. (MED.) 1. v. mutila. 2. a (se) ologi, (înv. și reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la o mână.)
SCHILODÍ vb. v. deflora, dezvirgina.
SCHILODÍRE s. v. mutilare.
A SCHILODÍ ~ésc tranz. A face să se schilodească; a mutila; a sluți. /Din schilod
A SE SCHILODÍ mă ~ésc intranz. A deveni schilod; a pierde integritatea fizică. /Din schilod
schilodì v. a face schilod.
schilodésc v. tr. (d. schilod). Fac schilod: un accident care l-a schilodit. Fig. Pocesc, diformez: a schilodi arta. – Și -gesc (est).
schilodi vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA.
SCHILODI vb. (MED.) 1. a (se) mutila, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.) 2. a (se) ologi, (înv. și reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la mînă.)
SCHILODIRE s. (MED.) mutilare, schilodeală, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat în război.)

Schilodire dex online | sinonim

Schilodire definitie

Intrare: schilodi
schilodi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: schilodire
schilodire substantiv feminin