SCARANDÍV adj. v. delicat, dificil, fin, gingaș, grațios, mofturos, năzuros, suav.

scarandiví (-vésc, -ít), vb. refl. – A se plictisi, a se dezgusta, a i se urî. – Var. scărăndivi. Sl. skarędovati sę „a urî” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. scarandiv (var. înv. scărăndiv, scarandiu, scărăndăv(ici)os), adj. (delicat, dificil, mofturos); scărăndăvitură, s. f. (înv., dezgust).

scarandiví, scarandivésc, vb. IV refl. (înv.) a-i fi greață, scârbă (de ceva sau de cineva); a se îngrețoșa, a se scârbi.

scarandív, -ă adj. (vsl. skerendivŭ, dezgustător. V. scandră și scărăndivesc). Munt. Mold. Rar. (rev. I. Crg. 2, 218 și Șez. 30, 167). Plăpînd la mîncare, ligav, care se îngrețoșează ușor. – În Mold. sud și -díŭ, în Trans. (Bîrsa) zgarandiv și zgărăndiv.

scărăndivésc (mă) v. refl. (vsl. skarendovati, sen. V. scarandiv). Vechĭ Mă dezgust (mă îngrețoșez) de ceva. – Și scaran- și -dăvesc.

zgarandív, V. scarandiv.

zgărăndív, V. scarandiv.

scarandiv adj. v. DELICAT. DIFICIL. FIN. GINGAȘ. GRAȚIOS. MOFTUROS. NĂZUROS. SUAV.