SAGACITÁTE s. f. Facultate a minții omenești de a înțelege ușor și repede ceva; perspicacitate, agerime. – Din fr. sagacité.

SAGACITÁTE s. f. (Livr.) Facultate a minții omenești de a înțelege ușor și repede ceva; perspicacitate, agerime. – Din fr. sagacité.

SAGACITÁTE s. f. Facultate a minții omenești de a înțelege ușor și repede; perspicacitate, vioiciune, agerime a minții. Petru Maior a dezbătut cu multă sagacitate în «Istoria sa pentru începutul romînilor», trecerea romanilor celor din Dacia înapoi peste Dunăre. ODOBESCU, S. I 219. Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.

sagacitáte s. f., g.-d. art. sagacitắții

sagacitáte s. f., g.-d. art. sagacității

SAGACITÁTE s. v. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate.

SAGACITÁTE s.f. (Liv.) Perspicacitate, agerime a minții. [Cf. fr. sagacité, lat. sagacitas].

SAGACITÁTE s. f. perspicacitate, agerime a minții. (< fr. sagacité, lat. sagacitas)

SAGACITÁTE f. livr. Caracter sagace; perspicacitate. [G.-D. sagacității] /<fr. sagacité, lat. sagacitas, ~atis

sagacitate f. agerimea minții.

* sagacitáte f. (lat. sagácitas, -átis). Perspicacitate, agerime de minte.

sagacitate s. v. ACUITATE. AGERIME. CLARVIZIUNE. PĂTRUNDERE. PERSPICACITATE. SUBTILITATE.