RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. A purta război; a se lupta, a se bate. Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. ◊ Intranz. (Neobișnuit) Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217.

RĂZBOÍT, -Ă, războiți, -te, adj. (Neobișnuit) Combătut. Patima stăpînitoare... oricît războită, pururea-i biruitoare. CONACHI, P. 280.

!războí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se războiéște, imperf. 3 sg. se războiá; conj. prez. 3 să se războiáscă

războí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiésc, imperf. 3 sg. războiá; conj. prez. 3 sg. și pl. războiáscă

RĂZBOÍ vb. v. lupta.

A SE RĂZBOÍ mă ~iésc intranz. și fig. A purta război; a se lupta; a se bate. /Din război

războĭésc (mă) v. refl. (d. războĭ). Mă lupt pin războĭ, port războĭ: a te război cu dușmaniĭ.

RĂZBOI vb. (MIL.) a se bate, a se lupta, (înv.) a combate, a se oști, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu dușmanul.)