RĂSTÁV, răstavuri, s. n. I. (Reg.) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [Var.: ristáv s. n.] – Et. nec.

RISTÁV s. n. v. răstav.

RĂSTÁV, răstavuri, s. n. I. (Reg.) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [Var.: ristáv s. n.] – Et. nec.

RISTÁV s. n. v. răstav.

RĂSTÁV2, răstavuri, s. n. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame.

RĂSTÁV1, răstavuri, s. n. 1. Fîșie de pămînt pe care se cultivă un singur fel de plante. Să intre tractoarele deodată și să țină la brazdă lungă, cît tot răstavul de la Plopșor. MIHALE, O. 46. 2. Fîșie de pămînt între două rînduri de semănături, distanță între rîndurile unei culturi. – Variantă: ristáv (PAMFILE, A. R. 74) s. n.

RISTÁV s. n. v. răstav1.

răstáv (rar) s. n., pl. răstávuri

răstáv s. n., pl. răstávuri

răstáv (răstávuri), s. n. – 1. Distanța între rîndurile a două culturi. – 2. Cheie, pană de tipar. Sl. *rastavŭ de la rastaviti „a separa”, cf. bg. razstav „separare”, sb. stav „distanță între două culturi”, pol. rozstaw „amplasare”. Sensul 2 se datorează asemănării unei culturi cu o compoziție de tipar prin felul de dispunere a materialului. Cf. răstalniță, s. f. (pătuț, targă), probabil datorită separării tăbliilor, cf. sb. rastavnica „care desparte” (Titin).

RĂSTÁV1 ~uri n. reg. 1) Fâșie de pământ cultivată cu un singur fel de plante. 2) Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. /Orig. nec.

RĂSTÁV2 ~uri n. poligr. Bară metalică dințată folosită la fixarea formelor tipografice în rame. /Orig. nec.

răstav n. 1. în tipografie, bucăți de fier cu cari se strâng literele în presă; 2. unealtă la răsboiul de țesut; 3. fig. cadru. [Tras din slav. RASTAVITI, a separa].

răstáv n., pl. urĭ (vsl. *raz-stavŭ, *rastavŭ, d. rastaviti, a separa, ca postavŭ d. postaviti. V. po- și u-stav, stăvesc). Sud. Hat, răzor, cărare lată între racle la lanurĭ (V. mejdină). În tipografie, șină dințată cu care se strîng literele și care la un loc cu altele, apare ca o cărare în cadru care cuprinde pagina. O unealtă la războĭu de țesut.