Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru răcăluit

RĂCĂLUÍ, răcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A curăța, a mătura murdăria (din grajd, din curte etc.). V. rîni. Am răcăluit gunoaiele din țarc... și le-am făcut o gramadă. ȘEZ. IX 152.
RĂCĂLUÍ, răcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A râni. ♦ A săpa superficial pământul.
RĂCĂLUÍT adj. v. RĂCĂLUI. [DLRM]

Răcăluit dex online | sinonim

Răcăluit definitie

Intrare: răcăluit
răcăluit
Intrare: răcălui
răcălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a