Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru râșnire

RÂȘNÍ, râșnesc, vb. IV. Tranz. A măcina cafea, piper, scorțișoară etc. cu râșnița (2). ♦ Fig. A fărâma, a zdrobi. – Din râșniță (derivat regresiv).
RÂȘNÍ, râșnesc, vb. IV. Tranz. A măcina cafea, piper, scorțișoară etc. cu râșnița (2). ♦ Fig. A fărâma, a zdrobi. – Din râșniță (derivat regresiv).
RÎȘNÍ, rîșnesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A măcina cu o rîșniță. Puneai meiul la rîșniță și rîșneai. STANCU, D. 29. Irina, cu o mînă pe hădăragu rîșniței și cu cealaltă în poala cu grăunțe, rîșnește cam alene. BUJOR, S. 75. Ea aleargă-n fuga mare, Seceră orz de prînzare... Pînă un copil să sugă, Se azvîrle ca vîrlugă Și rîșnește tot în fugă. ALECSANDRI, P. P. 353. ◊ Refl. pas. De cîte ori era nevoie de cafea, se rîșneau numai atîtea boabe cît le știa măsura în pumnul lui stîng. SADOVEANU, O. L. 252. ♦ Fig. A zdrobi. A aruncat polul, a scuipat asupra lui și l-a rîșnit cu cizma. SADOVEANU, M. C. 43.
râșní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râșnésc, imperf. 3 sg. râșneá; conj. prez. 3 să râșneáscă
râșní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râșnésc, imperf. 3 sg. râșneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râșneáscă
RÂȘNÍ vb. v. digera, mistui.
RÂȘNÍRE s. v. râșnit.
A RÂȘNÍ ~ésc tranz. 1) (boabe de cereale) A măcina cu râșnița; a da la râșniță. ~ grâu. 2) fig. rar A preface în bucăți; a zdrobi. /Din râșniță
râșnì v. a măcina (piper, cafea). [Origină necunoscută].
rîșnésc (est) și rîjn- (vest) v. tr. (d. rîșniță; sîrb. žrynjati, a rîșni). Macin (cu rîșnița orĭ la moară), prefac în praf orĭ făină: a rîșni cafea, grîŭ, popușoĭ.
rîșni vb. v. DIGERA. MISTUI.
RÎȘNIRE s. rîșneală, rîșnit. (~ cafelei.)

Râșnire dex online | sinonim

Râșnire definitie

Intrare: râșni
râșni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: râșnire
râșnire