RÂURÁ, pers. 3 râurează, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-. – Var. (înv.) râurí vb. IV] – Din râu.

RÂURÍ vb. IV v. râura.

RÂURÁ, pers. 3 râurează, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-. – Var. (înv.) râurí vb. IV] – Din râu.

RÂURÍ vb. IV v. râura.

RÎURÁ, pers.3 rîurează și rîură, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un rîu. Insultele nu-l pleacă [pe poet], să rîure potop. MACEDONSKI, O. I 109. ♦ Fig. A cădea în unde, a undui. P-un nor de aur lunecînd, A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd, Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. Era palidă; părul ei cel frumos se desfăcuse și rîura plin de apă pe umerii săi. BOLINTINEANU, O. 427. 2. Tranz. (Rar; despre rîuri) A străbate un loc (alimentîndu-l cu apă). Marginea rîului... care rîurează aici un grup de sate. I. IONESCU, D. 336. ◊ (Poetic) De mult ce plîngi și te frămînți în spumă, Mi-e fața-n veci de lacrămi rîurată. CERNA, P. 94. – Variantă: rîurí (BOLINTINEANU, O. 53) vb. IV.

RÎURÍ vb. IV v. rîura.

râurá (a ~) (rar) (râ-u-) vb., ind. prez. 3 râureáză

râurá vb. (sil. râ-u-), ind. prez. 3 sg. râureáză

RÂURÁ vb. v. curge, undui.

A RÂURÁ pers. 3 ~eáză intranz. rar 1) A curge fără încetare și din abundență, ca un râu. 2) fig. A se asemăna cu valurile unui râu. /Din râu

râuríre s.f. (pop.) curgere de apă.

râurì v. 1. a curge ca un râu: râură oștirea ca trâmbe pe luncă BOL.: 2. a undula: păru’i blond pe umeri cade râurind BOL.

rîuréz și -résc v. intr. (d. rîŭ). Curg mult ca rîu: oastea rîura de pe deal, lacrămile-ĭ rîuraŭ pe obraz.

rîura vb. v. CURGE. UNDUI.