RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf.
RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf.
RUF s. n. suprastructură care ocupă o parte din lățimea unei nave și unde sunt amenajate încăperi pentru echipaj și pentru navigație. ◊ punte care ocupă parțial lățimea navei. (< fr. rouf, engl. roof)
Ruf, sfânt creștin, episcop al Tebei, fiul lui Simon Cireneanul, numit în evanghelii „ales al Domnului”. Face parte din cei 70 de apostoli, ajungând episcop de Teba. Bis. îl sărbătorește la 8 aprilie și la 4 ianuarie, la soborul celor 70 de apostoli.