rubricá vb., ind. prez. 1 sg. rubrichéz, 3 sg. și pl. rubricheáză

rubricáre s. f., g.-d. art. rubricării; pl. rubricări

RUBRICÁ vb. I. tr. (Liv.) A împărți în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare].

RUBRICÁRE s.f. Acțiunea de a rubrica și rezultatul ei; clasificare. [< rubrica].