ROTOCOLÁT, -Ă adj. v. rotocolit.

ROTOCOLÍ, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli.

ROTOGOLÁT, -Ă adj. v. rotocolit.

ROTOCOLÁT, -Ă adj. v. rotocolit.

ROTOCOLÍ, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli.

ROTOGOLÁT, -Ă adj. v. rotocolit.

ROTOCOLÁT, -Ă, rotocolați, -te, adj. Rotocolit. (Atestat în forma rotogolat) Doi brazi rotogolați. HODOȘ, P. P. 73. – Variantă: rotogolát, -ă adj.

ROTOCOLÍ, rotocolesc, vb. IV. Refl. A se roti. Stoluri de berze se rotocoleau prin văzduh, ca niște pete de lumină. SANDU-ALDEA, U. P. 8.

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. În formă de cerc; circular. Doi castani bătrîni, stufoși, stau neclintiți cu frunza lor lată, întrerupînd albastrul cerului și întinzîndu-și pe verdeață umbrele lor împreunate ca două poloage negricioase și rotocolite. DELAVRANCEA, S. 222. Tigrului i se urîse cu această goană rotocolită, întocmai ca alergătura cailor cînd treieră la arie. ODOBESCU, S. III 254.

ROTOGOLÁT, -Ă adj. v. rotocolat.

!rotocolí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rotocoléște, imperf. 3 sg. se rotocoleá; conj. prez. 3 să se rotocoleáscă

rotocolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotocolésc, imperf. 3 sg. rotocoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. rotocoleáscă

ROTOCOLÍ vb. v. învârti, răsuci, roti, rula, suci.

ROTOCOLÍT adj. v. circular, rotund.

A ROTOCOLÍ ~ésc tranz. A face să se rotocolească. /Din rotocol

A SE ROTOCOLI mă ~ésc intranz. rar 1) A face rotocoale; a descrie mișcări circulare; a se roti. 2) A se face rotocol. /Din rotocol

rotocolát și -gălát adj. În formă de rotocol, rătund.

rotocolésc și -golésc v. tr. Fac rotocol, învîrtesc: a-țĭ rotocoli privirea.

rotocoli vb. v. ÎNVÎRTI. RĂSUCI. ROTI. SUCI.

rotocolit adj. v. CIRCULAR. ROTUND.