Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru romanism

ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.
ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.
ROMÎNÍSM, (2) romînisme, s. n. 1. Sentimentul național al romînilor; spirit romînesc. Alecsandri a fost primul din elita romînismului, luptător, interpret și cîntăreț. SADOVEANU, E. 59. 2. (Rar) Cuvînt sau expresie specifică limbii romîne.
românísm s. n., (cuvinte) pl. românísme
românísm s. n., (cuvinte) pl. românísme
ROMANÍSM s. v. latinitate, romanitate.
ROMÂNÍSM s. v. românime.
ROMÂNÍSM n. 1) Sentiment național al românilor. 2) rar Cuvânt sau expresie specifică limbii române. /român + suf. ~ism
românism n. 1. poporul român considerat după natura-i particulară; 2. particularitate a limbei române.
românízm n., pl. e (d. Român). Calitatea de Român, spiritu poporuluĭ românesc, romanitate. Cuvînt orĭ expresiune particulară a limbiĭ româneștĭ.
romanism s. v. LATINITATE. ROMANITATE.
românism s. v. ROMÂNIME.

Romanism dex online | sinonim

Romanism definitie

Intrare: românism
românism substantiv neutru
Intrare: romanism
romanism