RITUÁLIC, -Ă, ritualici, -ce, adj. Ritual. [Pr.: -tu-a-] – Ritual + suf. -ic.

RITUÁLIC, -Ă, ritualici, -ce, adj. (Rar) Ritual. [Pr.: -tu-a-] – Ritual + suf. -ic.

RITUÁLIC, -Ă, ritualici, -e, adj. (Neobișnuit) Ritual2. Ca bun credincios... își făcuse toate datoriile ritualice înaintea cinei. SADOVEANU, O. L. 47.

rituálic (-tu-a-) adj. m., pl. rituálici; f. rituálică, pl. rituálice

rituálic adj. m. (sil. -tu-a-), pl. rituálici; f. sg. rituálică, pl. rituálice

RITUÁLIC adj. v. ritual.

RITUÁLIC, -Ă adj. ritual (I). (< germ. ritualisch)

ritualic adj. v. RITUAL.

rituálic, -ă adj. (rar) De ritual ◊ „[...] au gândit piesa [...] într-un sens ritualic, al unei geometrizări pregnante a tensiunii dramatice.” Luc. 23 IX 78 p. 4 (din ritual + -ic; DEX)