11 definiții pentru reînnoi
REÎNNOÍ, reînnoiesc,
vb. IV.
1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată.
2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil.
3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta.
4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta.
5. Tranz. și
refl. (
Fig.) A (se) împrospăta. –
Pref. re- +
înnoi. REÎNNOÍ, reînnoiesc,
vb. IV.
1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată.
2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil.
3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta.
4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta.
5. Tranz. și
refl. (
Fig.) A (se) împrospăta. –
Pref. re- +
înnoi. REÎNNOÍ, reînnoiesc,
vb. IV.
1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată.
2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil.
3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta.
4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta.
5. Tranz. și
refl. (
Fig.) A (se) împrospăta. –
Re1 +
înnoi. REÎNNOÍ, reînnoiesc,
vb. IV.
1. Tranz. A schimba, a înnoi (
1). A reînnoi parcul de mașini. A reînnoi personalul. ◊
Refl. pas. Se golesc și se reînnoiesc mereu halbele. BART, S. M. 13.
2. Tranz. (Cu privire la acte) A face din nou, a prelungi valabilitatea; a înnoi (
3). A reînnoi contractul.
3. Refl. (Despre o acțiune) A se produce din nou, a se repeta. În zilele noastre, Moldova privi reînnoindu-se o altă încercare polonă, soră geamănă cu acea din timpii lui Ion-vodă. HASDEU, I. V. 23. ◊
Fig. E primăvară dulce... Viața-și rennoiește izvoarele-i eterne. IOSIF, PATR. 90.
4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A stîrni din nou, a răscoli. Venirea lui i-a reînnoit suferința. – Scris și: rennoi.
reînnoí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reînnoiésc,
imperf. 3
sg. reînnoiá;
conj. prez. 3 să reînnoiáscă
REÎNNOÍ vb. 1. v. preschimba. 2. (înv.) a preînnoi. (A ~ un contract.) 3. v. împrospăta. 4. a repeta, (înv.) a preînnoi. (Și-a ~ propunerea.) A REÎNNOÍ ~iésc tranz. A face să devină iarăși nou; a renova. ~ o prietenie. /re- + a înnoi A SE REÎNNOÍ se ~iéște intranz. (despre acțiuni) A avea loc din nou. /re- + a se înnoi reînnoì v.
1. a înnoi iar: a-și reînnoi mobilierul;
2. a face din nou: a reînnoi un contract;
3. a da o nouă vigoare, a publica din nou: a reînnoi un edict;
4. fig. a da o nouă viață, a reînsufleți: tiparul a reînnoit fața lumii modeme.
REÎNNOI vb. 1. a preschimba. (Și-a ~ permisul.) 2. (înv.) a preînnoi. (A ~ un contract.) 3. a (se) împrospăta. (A ~ apa din cană.) 4. a repeta, (înv.) a preînnoi. (Și-a ~ propunerea.) Reînnoi dex online | sinonim
Reînnoi definitie
Intrare: reînnoi
reînnoi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a