13 definiții pentru rezuma
REZUMÁ, rezúm,
vb. I.
Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦
Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu...
2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din
fr. résumer. REZUMÁ, rezúm,
vb. I.
Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦
Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu...
2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din
fr. résumer. REZUMÁ, rezúm,
vb. I.
Tranz. 1. A prezenta pe scurt, concis, esențialul dintr-o expunere orală sau scrisă. Deci, pentru a rezuma impresia pe care o produce analiza acestor două capitole de istorie contemporană, dacă Dimitrie Cantemir ni dă știri nouă, el ni dă și știri confuze. IORGA, L. I 329. ♦
Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... Mă rezum la cîteva chestiuni.
2. (Urmat de determinări introduse prin
prep. «în») A cuprinde în (sine); a sintetiza, a însuma. Clasicii se chem clasici, pentru că rezumă în ei, cu talentul sau cu geniul, civilizația și calitățile veacului lor. RUSSO, S. 83. ◊
Refl. pas. Cît sînt de fecunde și de variate simțirile și gîndurile ce au putut să se rezume în așa frumoase și felurite concepțiuni. ODOBESCU, S. III 53.
rezumá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 rezúmă
rezumá vb., ind. prez. 1 sg. rezúm, 3 sg. și pl. rezúmă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezúme REZUMÁ vb. 1. v. prescurta. 2. v. recapitula. 3. v. limita. 4. v. reduce. REZUMÁ vb. I. tr.
1. A reda pe scurt esențialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulțumi cu...
2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].
REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esențialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II.
refl. a se limita la..., a se mulțumi cu... (< fr. résumer)
A REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puține cuvinte; a recapitula. 2) înv. A conține în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a însuma; a comporta; a conține. /<fr. résumer A SE REZUMÁ se rezúmă intranz. A avea drept esență; a se reduce. /<fr. résumer rezumà v.
1. a reda în puține vorbe: a rezuma o discuțiune;
2. a relua pe scurt cele zise și a conchide.
*rezúm, a
-á v. tr. (fr. résumer, d. lat. resúmere, a relua. V.
consum). Redaŭ pe scurt: perorațiunea rezumă tot discursu. V. refl. Exprim pe scurt ceĭa ce am zis maĭ în ainte.
REZUMA vb. 1. a concentra, a prescurta, a reduce, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 2. a recapitula, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse.) 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) Rezuma dex online | sinonim
Rezuma definitie
Intrare: rezuma
rezuma verb grupa I conjugarea I