Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru resabotare

RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Re1- + sabota.
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.
resabotá vb., ind. prez. 1 sg. resabotéz, 3 sg. și pl. resaboteáză
resabotáre s. f., g.-d. art. resabotării; pl. resabotări
RESABOTÁ vb. tr. a rectifica înclinarea șinelor de cale ferată, după un anumit timp de exploatare. (după fr. résabotage)

Resabotare dex online | sinonim

Resabotare definitie

Intrare: resabota
resabota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: resabotare
resabotare substantiv feminin