REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.

REJÉT, rejeturi, s. n. (Livr.) Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. – Din fr. rejet.

rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi

rejét s. n., pl. rejéturi

REJÉT s.n. (Franțuzism) 1. Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 2. Ingambament. [< fr. rejet].

REJÉT s. n. 1. respingere. 2. denivelare produsă de o falie. 2. ingambament. (< fr. rejet)

REJÉT (< fr.) s. n. 1. Procedeu poetic asemănător ingambamentului, constând în trecerea unui cuvânt, care aparține sintactic unui emistih, în emistihul următor. V. ingambement. 2. (MED.) v. Respingere.