Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru regulus

Regulus m. general roman, celebru prin eroismul său, ucis se zice în torturi de Cartaginezi (250 a. Cr.).
HOC CAVERAT MENS PROVIDA REGULI (lat.) mintea prevăzătoare a lui Regulus s-a gândit la asta – Horațiu, „Ode,” III, 5, 13. Elogiu adus clarviziunii senatorului Regulus, care a salvat astfel Senatul de la luarea unei hotărâri ce ar fi primejduit într-un viitor mai îndepărtat însăși existența statului roman.
REGULUS, Marcus Attilius (?-250 î. Hr.), general și om politic roman. Comandant al corpului expediționar roman care a debarcat în timpul Primului Război Punic în N Africii (256 î. Hr.). A înfrânt flota cartagineză la Ecnomos, în largul coastelor Siciliei, în una din marile bătălii navale ale Antic. Înfrânt de cartaginezi și făcut prizonier (255 î. Hr.), a fost trimis la Roma pentru a media pacea (c. 250 î. Hr.), dar cunoscând forțele slăbite ale cartaginezilor, a pledat pentru continuarea războiului. Reîntorcându-se în captivitate, conform angajamentului, a fost ucis de cartaginezi.
REGULUS, cea mai strălucitoare stea din constelația Leul, de mărime 1,3. Situată la 85 ani-lumină de Soare.

Regulus dex online | sinonim

Regulus definitie

Intrare: regulus
regulus
Intrare: Regulus
Regulus