Dicționare ale limbii române

2 intrări

19 definiții pentru recucerire

RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1- + cuceri (după fr. reconquérir).
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.
recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă
recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri
recucerí vb. cuceri
recuceríre s. f. cucerire
RECUCERÍ vb. a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.)
RECUCERÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
RECUCERÍRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.)
RECUCERÍ vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / < re- + cuceri, după fr. reconquérir].
RECUCERÍRE s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [< recuceri].
RECUCERÍ vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)
A RECUCERÍ ~ésc tranz. A cuceri din nou; a lua înapoi. ~ cetatea. /re- + a cuceri
recuceri vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.
RECUCERI vb. a recîștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.)
RECUCERIRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.)

Recucerire dex online | sinonim

Recucerire definitie

Intrare: recuceri
recuceri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: recucerire
recucerire substantiv feminin