19 definiții pentru recucerire
RECUCERÍ, recuceresc,
vb. IV.
Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. –
Pref. re- +
cuceri (după
fr. reconquerir).
RECUCERÍRE, recuceriri,
s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. –
V. recuceri. RECUCERÍ, recuceresc,
vb. IV.
Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. –
Re1- +
cuceri (după
fr. reconquérir).
RECUCERÍRE, recuceriri,
s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. –
V. recuceri. RECUCERÍ, recuceresc,
vb. IV.
Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.
recucerí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. recucerésc,
imperf. 3
sg. recucereá;
conj. prez. 3 să recucereáscă
recuceríre s. f.,
g.-d. art. recucerírii;
pl. recuceríri
recuceríre s. f. cucerire RECUCERÍ vb. a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.) RECUCERÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi. RECUCERÍRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.) RECUCERÍ vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / <
re- +
cuceri, după fr. reconquérir].
RECUCERÍRE s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [<
recuceri].
RECUCERÍ vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)
A RECUCERÍ ~ésc tranz. A cuceri din nou; a lua înapoi. ~ cetatea. /re- + a cuceri recuceri vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI. RECUCERI vb. a recîștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.) RECUCERIRE s. reluare, reocupare. (~ orașului pierdut.) Recucerire dex online | sinonim
Recucerire definitie
Intrare: recuceri
recuceri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: recucerire
recucerire substantiv feminin