Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru recela

RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.
recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză
recelá vb., ind. prez. 1 sg. receléz, 3 sg. și pl. receleáză
RECELÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ refl. A se ascunde, a se refugia. [< fr. receler].
RECELÁ vb. I. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat. ◊ a sustrage de la cercetările justiției pe cineva. II. refl. a se ascunde, a se refugia. (< fr. receler)
A RECELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte furate de altcineva) A păstra și a ascunde. 2) (persoane) A sustrage de la cercetările justiției. /<fr. receler

Recela dex online | sinonim

Recela definitie

Intrare: recela
recela verb grupa I conjugarea a II-a