RANȚ s. v. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, rumegătură, rumeguș, zbârcitură.

ranț (-țuri), s. n. – Cută, zbîrcitură. Mag. ránc (Gáldi, Dict., 154). În Trans., înv.

ranț, ránțuri, s.n. (reg.) 1. cută, zbârcitură. 2. franj; urioc. 3. femeie morală. 4. ferăstrău. 5. roată dințată.

ranț s. v. CREȚ. CUTĂ. DUNGĂ. ÎNCREȚITURĂ. RID. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUȘ. ZBÎRCITURĂ.