RADIOLOCATÓR, radiolocatoare, s. n. Instalație radar. [Pr.: -di-o-] – Din rus. radiolokator, engl. radiolocator.

RADIOLOCATÓR, radiolocatoare, s. n. Instalație radar. [Pr.: -di-o-] – Din rus. radiolokator, engl. radiolocator.

radiolocatór (-di-o-) s. n., pl. radiolocatoáre

radiolocatór s. n. (sil. -di-o-), pl. radiolocatoáre

RADIOLOCATÓR s. v. radar.

RADIOLOCATÓR s.n. Post sau aparat de radiolocație; instalație radar. [Cf. engl. radiolocator, rus. radiolokator].

RADIOLOCATÓR s. n. radar. (< rus. radiolokator, engl. radiolocator)

RADIOLOCATÓR ~oáre n. Instalație care servește la radiolocație; radar. [Sil. -di-o-] /< rus. radiolokator, engl. radiolocator

RADIOLOCATOR s. (FIZ.) radar.

radiolocatór s. n. (tehn.) Instalație radar ◊ „Specialiștii japonezi au construit un radiolocator cu ajutorul căruia pot fi depistate bancurile de pești.” Sc. 11 XII 77 p. 5 (din rus. radiolokator, engl. radiolocator; Th. Hristea P.E. 127; OSRI; DTP; DEX, DN3)

RADIOLOCATOR mijloc radiotehnic utilizat în radiolocație (v.) constituit dintr-un emițător de fascicule radio și un receptor care captează undele reflectate de obstacolele întâlnite, bazându-se pe determinarea intervalului de timp dintre emisie și recepție, putându-se calcula depărtarea până la obstacolul întâlnit. Elementul principal al radiolocatorului este osciloscopul catodic, al cărui ecran este gradat în unități de măsură a distanței. Baleiajul pe orizontală este realizat cu o frecvență egală cu cea a emiterii fasciculelor de impulsuri. În momentul emisiei pe plăcile de deflexie verticale se aplică un impuls de tensiune, iar semnalul recepționat este aplicat acelorași plăci, ecranul osciloscopului prezentând două deviații, una prezentând semnalul inițial, iar cealaltă pe cel reflectat. Radiolocatorul determină și coordonatele unei ținte (azimut, unghi de înălțare, distanță și înălțime de zbor) folosind un sistem de coordonate (rectangular, cilindric, conic sau sferic). Radiolocatorul determină și viteza de mișcare a țintei prin radiogoniometrie. Azimutul țintei se determină prin metode bazate pe acțiunea dirijată a sistemului de antene (semnal maxim reflectat, zone cu semnale egale etc.) citindu-se în sensul acelor de ceasornic și măsurat în unități unghiulare (grade și minute). Unghiul de înălțare al țintei în plan vertical se citește de la planul orizontal în sus. Pentru radiolocatorul de bord se poate citi de la axul de zbor al avionului în sus și în jos. Distanța se determină măsurând intervalul necesar de timp propagării undelor electromagnetice la țintă și înapoi. Înălțimea de zbor se determină după calcularea unghiului de înălțare, utilizându-se monograme, abace sau goniometre. Există radiolocatoare: monoimpuls (fiecare impuls reflectat conține informații complete despre poziția țintei în coordonate unghiulare și distanțe, prin compararea simultană a amplitudinii și fazelor semnalelor de către un sistem de antene de recepție cu unul sau mai mulți ???; sunt utilizate pentru însoțirea automată a țintei) și coerente (separă țintele mobile de cele fixe prin compararea semnalelor recepționate cu o oscilație de referință. Radiolocatorul meteo indică la bordul aeronavelor pe un ecran imaginea meteo din fața aeronavei până la o distanță de 350-550 Km și un gizment de 120°, ± 60° față de axa longitudinală a aeronavei, avertizând piloții asupra zonelor de furtună. Norii apar pe ecran cu o nuanță deschisă, centrul furtunii fiind de un alb strălucitor.