PĂTÚI s. v. pătuc, pătuț. PĂTÚI ~ie n. v. PĂTUC. /pat + suf. ~ui pătuí2, pătuiésc, vb. IV (reg.; despre lemne) a așeza, a aranja, a potrivi, a stivui. pătuĭésc v. tr. (cp. cu pat 2 și lat. patibulum, spînzurătoare, orĭ cu pat 1, adică „patu de tortură”). Dos. Torturez.
pătui s. v. PĂTUC. PĂTUȚ. Pătui dex online | sinonim
Pătui definitie
Intrare: pătui (vb.)
pătui vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a