PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui.

PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din germ. passen.

PĂSUÍT, -Ă, păsuiți, -te, adj. (Despre piese, părți ale unui ansamblu etc.) Care este ajustat, potrivit (pentru a obține o bună îmbinare sau fixare). – V. păsui2.

PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui.

PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din germ. passen.

PĂSUÍT, -Ă, păsuiți, -te, adj. (Despre piese, părți ale unui ansamblu etc.) Care este ajustat, potrivit (pentru a obține o bună îmbinare sau fixare). – V. păsui2.

PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A permite cuiva să întîrzie cu achitarea unei obligații (în special bănești); a aștepta. V. amîna. Gogu o va mai păsui pentru plata datoriei. REBREANU, R. I 188. Era în întîrziere cu trei rate la credit, nu-l mai puteau păsui. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. ♦ ( A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva. Ercule nu-l mai păsui [pe Gerion], ci, întinzînd arcul, mi-l ochi tocmai în piept. ISPIRESCU, U. 57.

PĂSUÍ3, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta o piesă cu scopul de a o face să se aplice exact pe o altă piesă (pentru a permite o bună îmbinare, o bună încheiere etc.).

PĂSUÍT, -Ă, păsuiți, -te, adj. (Regional; despre lemne, piese etc.) Bine îmbinat, bine încheiat; (despre șuruburi, fuse etc.) bine prelucrat (ca să se poată înșuruba sau angrena exact).

păsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiésc, imperf. 3 sg. păsuiá; conj. prez. 3 să păsuiáscă

păsuí (a amâna, a potrivi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiésc, imperf. 3 sg. păsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. păsuiáscă

PĂSUÍ vb. 1. a amâna, a aștepta, a îngădui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 2. v. prelungi.

A PĂSUÍ1 ~iésc tranz. (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar pentru a se putea achita de o obligație. /pas + suf. ~ui

A PĂSUÍ2 ~iésc tranz. (piese tehnice) A face să se potrivească exact (în procesul asamblării); a ajusta. /<germ. Passen

păsuì v. a da pas, a îngădui la achitarea unei sume: mai păsuește câteva luni NEGR.

păsuĭésc v. tr. (d. pas 1 orĭ d. păs 1, adică „sufer, răbd”). Aștept, tolerez, îngăduĭ: zice să-l păsuĭeștĭ pînă Lunĭ, că-țĭ plătește tot.

PĂSUI vb. 1. a amîna, a aștepta, a îngădui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 2. a amîna, a prelungi, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.)