PANGLICÚȚĂ, panglicuțe, s. f. Diminutiv al lui panglică (1); panglicea. [Var.: pănglicúță s. f.] – Panglică + suf. -uță.

PĂNGLICÚȚĂ s. f. v. panglicuță.

PANGLICÚȚĂ, panglicuțe, s. f. Diminutiv al lui panglică (1); panglicea. [Var.: pănglicúță s. f.] – Panglică + suf. -uță.

PĂNGLICÚȚĂ s. f. v. panglicuță.

PANGLICÚȚĂ, panglicuțe, s. f. Diminutiv al lui panglică (1). În smocurile de pe frunte și în părul cozilor, caii aveau împletite în capete lungi panglicuțe roșii. MIHALE, O. 468. Văzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras și plin de panglicuțe. TOPÎRCEANU, B. 97. Panglicuță invărgată Peste mare aruncată (Curcubeul).

panglicúță s. f., g.-d. art. panglicúței; pl. panglicúțe

panglicúță s. f., g.-d. art. panglicúței; pl. panglicúțe

PANGLICÚȚĂ s. (reg.) panglicea. (O ~ de mătase.)

PANGLICÚȚĂ s. v. iarbă-albă.

panglicuță s. v. IARBĂ-ALBĂ.

PANGLICUȚĂ s. (reg.) panglicea. (O ~ de mătase.)

panglicuță s. v. IARBĂ-ALBĂ.