PĂCĂLÍCI, păcălici, s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche. – Păcăli + suf. -ici.

PĂCĂLÍCI, păcălici, s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche. – Păcăli + suf. -ici.

PĂCĂLÍCI s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească pe alții. V. farsor. Moșul... e tipul satirului romîn, păcăliri bătrin cu inimă tînără. La TDRG. Dacă nu este un nebun, este totuși un păcăliri. MACEDONSKI, O. III 74. ◊ (Adjectival; în forma regională pîcîlici) A fost odată un om pîcîlici. ȘEZ. III 129. – Variantă: (regional) pîcîlici s. m.

păcălíci s. m., pl. păcălíci

păcălíci s. m., pl. păcălíci

PĂCĂLÍCI ~ m. Persoană căreia îi place să păcălească; om care se ține de farse; farsor. /a păcăli + suf. ~ici

păcăliciu m. cel ce păcălește.

păcălícĭ (vest) și pîcîlícĭ (est) m. Păcălitor, care păcălește (maĭ ales ca poreclă).

păcălici s. m. invar. 1. persoană care are obiceiul să păcălească / să facă farse. 2. ( intl.) om prost, obiect al batjocorii celor din jur.