PÂRG s. n. v. pârgă.

PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

PÂRG s. n. v. pârgă.

PẤRGĂ s. f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

PÎRG s. n. v. pîrgă.

PÎ́RGĂ s. f. (Și în forma pîrg) 1. (în loc. adj.; despre fructe sau cereale) în pîrgă = copt, dat în copt.în jurul lui, cîmpul verde, bogat, miroase a grîu în pîrgă și afin. DAN, TR. 157. Acuma-i vremea de fugă, Pînă sînt holdele-n pîrgă, Unde calci, Urmă nu faci. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58. A da în pîrgă (sau în pîrg) = a începe să se coacă, să se pîrguiască, a da în copt. Rămin încruntați, întunecați oamenii și vara. cînd dau în pîrg cireșele. STANCU, D. 24. Cînd dă în pîrg spicul, putem găti combinele pentru recoltă. SADOVEANU, A. L. 196. Roșiile mai au pînă să dea în pîrgă, mult șapte-opt zile. id. P. M. 283. 2. Timpul cînd încep a se coace fructele sau cerealele. Pînă la pîrga păioaselor... pămîntul întreg se îmbracă în auriul sau verdele crud al holdelor. MIHALE, O. 185. Se făcea ca astăzi parcă pe vremea pîrgului de toamnă. ANGHEL, Î. G. 39. 3. (Cu sens colectiv) Cele dintîi fructe sau roade dintr-un an, roade timpurii. Nici pîrga acestui pom nu o văzuse măcar. ISPIRESCU, L. 73. O tavă purtînd felurită pîrgă... se pune pe altar în sărbătorile zeiței Ceres. ODOBESCU, S. I 36.- Variantă: pîrg (ISPIRESCU, L. 72) s. n.

pârg v. pấrgă

pấrgă/pârg (pop.) s. f. / s. n.

pârgă s. f. /pârg s. n.

pîrgă (pấrgi), s. f. – 1. Trufanda, produs timpuriu. – 2. Bir, dare în fructe. Sl. prŭga „grîu timpuriu” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 285; Conev 72), din pružiti „a coace, a prăji”; cf. prăji. – Der. pîrgav, adj. (Trans., abia copt); pîrg, s. n. (timpul coacerii fructelor); pîrgui, vb. refl. (a începe să se coacă); pîrguială, s. f. (începutul coacerii).

PÂRGĂ f. Fază inițială a coacerii fructelor, legumelor și cerealelor. ◊ A da în ~ a începe să se coacă; a se pârgui. [Var. pârg] /<sl. pruga

pârg n. coacere timpurie a fructelor; un smochin cu roadele în pârg ISP. [Abstras din pârgă].

pârgă f. 1. cele dintâi producte ale pământului (grâne, poame, struguri): pârga roadelor; 2. aceste producte aduse ca prinoase la biserică, la sărbătoarea Schimbării la față (6 August). [Slav. PRŬGA].

pîrg n., pl. urĭ (d. pîrguĭesc). Munt. vest. Pîrguĭală: dormea pe maldăru de grîŭ tăĭat în pîrg (CL. 1910, 5, 315).

pî́rgă f., pl. ĭ (vsl. prŭga, primele grăunțe de grîŭ copt. V. prăjesc). Fructele saŭ cerealele care s’aŭ copt maĭ întîĭ (trufanda). Aceste fructe oferite luĭ Dumnezeŭ (ceĭa ce se obișnuĭește, maĭ ales, la Schimbarea la Față, la 6 Augúst). V. pîrg.

pấrgă, s.f. – Fructe, legume sau cereale în faza de coacere. În expr. a da în pârgă = a începe să se coacă; făină de pârgă = făină de mălai uscată pe sobă (Faiciuc, 2008). – Din sl. prǔga „grâu timpuriu” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < pružiti „a coace, a prăji” (DER).

a da în pârg expr. (er. – d. bărbați) a avea o erecție.