7 definiții pentru pântecărie
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.
!pântecăríe (
reg.)
s. f.,
art. pântecăría,
g.-d. art. pântecăríei;
pl. pântecăríi,
art. pântecăríile
pântecăríe s. f., art. pântecăría, g.-d. pântecăríi, art. pântecăríei PÂNTECĂRÍE s. v. dizenterie. PÂNTECĂRÍE f. reg. Stare patologică constând în eliminarea deasă de fecale cu consistență apoasă; diaree. /v. a pântecări pîntecăríe f. (d. pîntece). Pop. Durere de stomah (colică, diaree, disenterie). – Și
-ráĭe, pl. ăĭ.
pîntecărie s. v. DIZENTERIE. Pântecărie dex online | sinonim
Pântecărie definitie
Intrare: pântecărie
pântecărie substantiv feminin